dalia pitica-ingrijire si cultivare

Poate fi folosita in parcuri si gradini, plantata singura sau cu alte flori si ca floare taiata in aranjamente florale. Are radacini groase, tuberculizate, fusiforme, carnoase si fasciculate. Tijele, inalte de la 40 la 175 cm, mai curand erbacee decat lemnificate, goale inauntru (fistuloase), ramificate, sunt glabre sau pubescente. Ele poarta pe toata lungimea lor frunze opuse, neregulat penatisectate sau bipenatisectate, cu segmente ovale, ascutite, serat dentate sau incise. Florile sunt mari, dispuse in mari si frumoase capitule la varful pedunculilor, axilare, la inceput aplecate. Cele marginale lingulate, femele, adeseori nu fructifica. Fructele sunt achene. La specia pitica, florile centrale sunt de culoare galbena, mici si tubuloase, cele marginale lingulate abia vizibile si viu colorate in rosu stacojiu.
Aceasta planta este originara din Mexic. Are numeroase varietatati de diferite forme si culori, cu capitule voluminoase, avand toate florile lingulate sau toate tubuloase, cu tuburile lungi, divers colorate, uneori unicolore, alteori panasate. Florile pot avea nuante de alb, galben, rosu si violet, aparand, mai ales in perioada august-octombrie.
Inmultirea se poate face prin urmatoarele procedee:
Prin seminte; se seamana in martie la caldura (incoltesc in 15 zile). In momentul cand plantele au 3 sau 4 frunze, in aprilie le plantam in ghivece mici, pentru ca in mai sa le plantam cu balul de pamant respectiv la locul definitiv. Ele pot inflori chiar in iulie. Dalile simple, cu suport pitic, cultivate ca anuale, se inmultesc prin seminte.
Inmultirea prin butasi se practica, de obicei, dupa 20 martie, in rasadnite sau in ghivece umplute cu nisip. Tinerii lastari de 5 la 10 cm ii vom detasa cu un briceag bine ascutit, taind in asa fel incat sa pastram un fragment de tubercul de la 2 la 3 mm, care va servi de la inceput la procurarea rezervei nutritive, in vederea alimentarii tinerei plante. Pentru a avealastari dupa 1 martie, vom aseza plnatele de anul trecut, dupa ce le-am curatat de pamant sau de nisip, intr-un amestec de nisip si turba incalzit, lasandu-I coletul descoperit. Apoi, se uda usor. Intre 15 si 21 de zile ochii latenti se dezvolta intr-un numar destul de mare, dand acei lastari pe care-I vom folosi ca butasi. Butasii vor fi feriti de actiunea directa a razelor solare. Dupa 3 saptamani se repica in ghivece de 8 cm diametru, pe pat incalzit. Dupa inradacinare se pot aerisi purin cate putin, pentru fortificarea tesuturilor. Incepand din mai vom planta la loc definitiv, unde prin luna iulie plantele vor inflori.
Inmultirea prin diviziunea radacinilor. Acest sistem de inmultire este cel mai simplu. Tufele prin aprilie se repun in vegetatie in sol sau, mai bine ingropate sub rame la rece. Cand mugurii de la colet au inceput sa vegeteze, se impart in mai multe segmente, avand grija ca fiecare sa contina un fragment din vechea tulpina la baza careia se gaseste coletul cu cativa muguri si cu 1-2 radacini tuberizate, usor prinse de colet. Dezvoltarea radacinilor tuberizate are loc numai toamna, deci in conditiile de zi scurta (mai putin de 12 ore). Deci, materialul destinat inmultirii trebuie sa stea toamna cat mai mult in pamant, pana la venirea brumelor.
Fata de sol, Dahlia este putin pretentioasa, totusi prefera solurile argilo-nisipoase sau nisipo-argiloase, cu o umiditate suficienta si cu pH=7, cu expozitie sudica, adapostite de vanturi. Se recomanda un sol bine lucrat, bine drenat si ingrasat cu mranita bine putrezita,
Pe tinerele plante rezultate din inmultirea prin butasi le ciupim pentru a forma tufe frumoase. Plantele se uda moderat la inceput, iar paoi cand sunt in plina dezvoltare, mai abundent.
Incepand cu luna iunie, solul se mulceste cu paie, iar pentru a avea tufe mai putin masive si flori foarte frumoase, se recomanda bobocitul, in cursul vegetatiei pastrandu-se o singura floare la varful fiecarei tije. Prin ciupoiri se favorizeaza dezvoltarea rmificatiilor. Odata cu apropierea fruigului, in noiembrie, se taie toate tijele la 20-30 cm deasupra solului, dupa care plantele se scot. Se pastreaza o zi afara la soare, apoi se depoziteaza statificat in nisip sau turba.